Să împingem dopul


Am citit undeva că există locuri pe Pământ unde oamenii se conduc singuri, nu există ierarhie, şefi sau supra şefi, există doar conştiinţă proprie şi implicaţie profundă. Respectivii oameni se pare că imaginează multe lucruri noi, iau notiţe când le trec prin cap idei diverse, le afişează mai apoi la panou pentru dezbaterea publică, le analizează prin prisma unor alte idei asemănătoare, aleg şi apoi se pun pe treaba. Şi se pare că merge. Bine.

Fiind ocupaţi mai întâi în a produce idei şi mai apoi în a le pune în practică, oamenii aceia nu mai au prea mult timp liber, vor doar să-şi vadă visele cu ochii şi se investesc până la capăt. Şi când visele nu reuşesc să devină vizibile, se simt vinovaţi şi nu-şi critică şeful. Că n-au pe cine.

Am citit tot acolo, undeva, că unii se gândesc chiar să împingă dopul modelului participativ şi mai adânc, până aproape de capăt, propunându-le interesaţilor să-şi propună singuri mărirea de salariu în funcţie de inflaţie şi meritele personale. Nu ştiu dacă dopul va rezista dar experimentul poate merită încercat.

Personal am experimentat o astfel de experienţă pe vremea şcolii generale, profu’ de chimie era genul de om “out of the box”, un fel de precursor al epocii Steve Job. Imediat ce intra în clasă desena un cerc pe tablă pe care-l numea “loc de dat cu capul” şi apoi îşi începea lecţia. De fiecare dată când i se întâmpla să identifice un ne-atent , un vorbăreţ sau un orice altceva în afara subiectului nu făcea decât să-i indice cu băţul cercul (am uitat să spun că avea un bat pe care-l purta sistematic cu el) . Vizatul ştia ce are de făcut şi făcea. Când profesorul considera că “operaţia datul cu capul” s-a desfăşurat prea moale, intervenea şi rectifica amplitudinea, forţând impactul. Şi astfel scădea numărul de vizaţi de la o lecţie la alta.

Acelaşi profesor avea un sistem de notare extrem de ingenios. Nu dădea note ! Nu evalua ! Îi lăsa pe ceilalţi să – (şi) dea note şi să (se) evalueze. Se lucra în binom, fiecare se autoevalua , evaluându-şi partenerul. Dacă propria evaluare era identică cu cea făcută de partener, respectivul avea un punct în plus . Dacă există o diferenţa, diferenţa era scăzută din nota autoevaluată.

Şi astfel vina celorlaţi nu era mai mare decât propria vină. Odată cu trecerea timpului toţi cursanţii respectivului profesor au ajuns să-şi cunoască adevărată valoare.

Pe când o industrializare a modelului?

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Să împingem dopul&8221;

  1. Pe de-o parte, atâta mi-ați zis de Steve Jobs ăsta încât îmi vine să întreb: unde mă pot documenta și lumina cu privire la persoana lui? Am tot văzut, de exemplu, discursul lui despre moarte, la scurt timp înainte de a deceda; să fie aceea dovada vie ce mi-a scăpat a unei conștiințe profunde? Că atunci o să-l caut și o să-l citesc, și poate o să scriu despre el. Sau faptul că a inventat telefoanele smart? Care în opinia mea nu valorează nimic.

    Ontopic, zici că dacă al meu coleg de bancă-mi dădea nota 8 iar cu consideram că sunt de 7, proful îmi scădea un punct, deci îmi dădea 6, pentru auto-evaluare greșită? 🙂 Păi atunci zic că-i un sistem ciudat.

    Apreciază

    • Da, cam asta era principiul cu notele. Mie mi s-a parut ingenios, te obliga sa inveti sa-ti apreciezi propria valoare. Steve Jobs mi se parea un om interesant, genul de om nascut inainte de epoca lui. Nu voi incerca sa te conving de asta caci fiecare avem pareri proprii deja formate. Ce-mi placea mie la el era spiritul de a gandi „out-of-the-box” si de a crea impulsul creator.

      Apreciază

      • Modelul mi se pare ciudat în sensul că dacă colegul îmi dădea 8 iar eu îmi dădeam 7 și profesorul considera că m-am evaluat greșit, deudcem că greșeala e în jos, adică aș merita mai mult de 7. Care e însă urmarea? O notă și mai departe de cât merit, adică 6. 🙂 În plus, e ușor să-l „arzi” pe colegul tău fără a fi bănuit de ceva: în fond, i-ai dat o notă bună, spre a-l ajuta. 🙂

        Nu am o părere proprie deja formată despre Steve Jobs, pur și simplu nu i-am ascultat discursurile și nu i-am citit cărțile, deci nu prea știu nimic despre el. Decât că a fost șeful Apple și că, citisem undeva, era un om dur. Tocmai de aceea am cerut linkuri / detalii, ca să-mi formez o părere.

        Apreciază

  2. Sistemul de notare respectiv impunea increderea in cei din jur si acceptarea esecului. Am citit si eu despre „tirania” lui Jobs, „amanuntul” acesta se va uita, ceea ce va ramane „dupa” vor fi obiectele si schimbarea de comportament indusa de obiecte si de concepte.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s