Senzaţia unui cuţit care taie în carne vie


Nicolas Ray : “Memorie scurtă”. Ce senzaţie ? Hmmm…. Cel mai tare şi mai tare şi în primul rând senzaţia unui cuţit care taie în carne vie. Citind-o, mi-am adus aminte de şocul suferit când mi-am dat seama că filmele franţuzeşti nu sunt ficţiune pură. Nu numai. Ştiţi filmele frantuzesi care par complet ireale, un fel de SF contemporane, în care el are trei copii, ea alţi trei copii, fiecare cu tatăl/mama proprie, la un moment dat ea şi el se întâlnesc (de cele mai multe ori şi el şi ea AU DEJA pe un alt el şi pe o altă ea, dar asta nu prea contează) hotărăsc să-şi pună copii în “acelaşi sac” şi să-şi fabrice o nouă viaţă (a câta oare?) toţi împreună. Şi pe lângă, tot felul de întâmplări ciudate, oameni ciudaţi, mai toţi părând duşi puţin într-o parte, fiecare cu câte un tic sau un hic, o ciudăţenie gălăgioasă a unui ansamblu pe care mulţi îl consideră drept “pură euforie cinematografică”.

Ei bine, va anunţ că genul asta de filme franţuzeşti reflectă realitatea pură, personajele sunt copii conforme a unor tipi şi tipe care au existat şi care mai există încă, tipi şi tipe pe lângă care trec în fiecare zi, pierduţi în mulţimea de alţi tipi şi tipe care se înghesuie în fiecare dimineaţă să între sau să iasă de undeva.

Cartea lui Rey e cam în acelaşi gen, ireală. În primul rând datorită celor povestite şi în al doilea rând datorită felului în care sunt povestite. Citind-o, mi-am spus că unele chestii n-ar trebui să fie povestite niciodată căci odată spuse ele dor profund. Pentru că sunt chestiile altora, complet diferite de propriile chestii. Pentru că sunt chestii extrem de intime şi intimitatea este extrem de pudică şi pentru că pudoarea dezbrăcată la piele îşi pierde virginitatea, deci orice urmă de interes.

Rey îşi povesteşte propria aventură, aventura unei tinereţi pierdute prin baruri şi uitări temporare provocate de diverse substanţe, o tinereţe mereu în căutarea unui altceva, diferit de ceva-ul deja în utilizare proprie. Rey povesteşte cu vorbe grele, tăioase, frazele sunt metalice nu atât prin tăişul cuvinetelor individuale cât prin efectul de ansamblu.

Există un fel umor degajat de cuvintele lui Rey, un umor însă necizelat, un fel de “haz de necaz” povestit la o beţie, aruncat drept în faţă fără jenă, nemestecat.

“Memorie scurtă” nu este o metaforă, est doar pura realitate povestită aşa cum puţini şi-ar dori să o audă. O realitate trăită în paralel şi mereu în căutarea unor răspunsuri la nişte întrebări deja uitate.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Senzaţia unui cuţit care taie în carne vie&8221;

    • Depinde ce fel de carti preferi? Este una dintre cartile tipic frantuzesti daca pot spune asa, voit „dura” si cu anumite aspecte duse la extrem. Tot voit. E interesant ca si emotii create. Si stil.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s