La fiecare trecere o pierdere ?


Ne povestea deunăzi un coleg despre aberaţiile evoluţiei şi dădea ca exemplu morcovii dejà tăiaţi vânduţi la pachet de cinci ori mai scump decât preţul kilogramulul în stare „brută”. Şi spunea respectivul că la un asemenea preţ meseria de tăietor de morcovi în bucăţi fine e cu adevărat o meserie de aur. În urma exemplului dat, au apărut imediat argumente de tot felul .

Două exemple :
“tendinţa e normală căci vor există mereu oameni care vor prefera să-şi petreacă timpul mai plăcut decât să taie morcovii în bucăţi fine”;

sau

“da, dar genul asta de oameni îşi va petrece timpul câştigat urmărind emisiuni în care le vor fi explicate diverse metode de a câştigă bani”.

Ascultându-i, m-am gândit imediat la maioneză şi la numărul din ce în ce mai redus a celor ce ştiu să o prepare şi mi-am spus că ar mai există cel puţin un argument solid împotriva morcovilor gata tăiaţi.

Imediat după discuţie, printr-un joc ciudat al hazardului, am picat peste conceptul de Web 3.0 şi una dintre cele două posible tendinţe care par să se profileze, “web-ul semantic”. Citind definiţia conceptului nu m-am putut împiedica să mă întreb cum aş reacţiona oare dacă articolele de pe blogul personal ar începe deodată să se scrie singure. Aşa, un fel de „de capul lor” doar la prima vedere căci bazate defapt pe o logică semantică anticipată de articolele precedente.

Aş începe prin a-i găsi o mulţime de utilităţi conceptului – uşor de legat idei disparate într-un pachet coerent, simplu de utilizat, creator de timp liber – dar aş sfârşi probabil prin a-i găsi şi un nod în papură. M-aş întreba de exemplu dacă delocalizarea inteligenţei umane într-un mecanism predefinit de legături semantice nu va contribui cumva la atrofierea creierului.

Optimiştii mi-ar putea răspunde că omul şi-ar găsi musai o ocupaţie cu mult mai intersantă şi cu mai multă valoare adăugată decât “simpla” căutare” şi punere în coerenţă a unor informaţii disparate – la un astfel de argument n-aş putea face altceva decât sa devin dintr-o dată complet confuză în urma pierderii celui mai de preţ dar oferit de studiile superioare, acela de a ştii unde să caut, cât mai repede şi cât mai eficient.

Revenind la punga cu morcovi tăiaţi în felii fine : m-am născut înainte de apariţia Web-ului şi ani buni de zile nu am avut nici măcar telefon fix. Nimeni nu ştia unde sunt şi dacă vroia să-mi vorbească, bătea la uşa. Făceam o cafea turcească şi ne depănăm tot felul de păreri. Când, într-un sfârşit ni s-a aprobat cererea de telefon, am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de un picior. Am intrat în rândul lumii şi mi-am scurtat călătoriile nemai-batatorind cărările. Când cineva vroia să ştie dacă sunt acasă suna. Dacă nu răspundeam, putea presupunea că sunt pe drum. Devenisem în sfârşit un om “conectat”, la cerere, dar în acelaşi timp fără să-mi dau seama mi s-au rărit semnificativ cafelele turceşti iar palavrele s-au mutat încet-încet la capătul firului. Telefonul mobil mi-a permis să fiu practic permanent conectată şi să comunic la orice moment cu alţi oameni practic permanent conectaţi.

Când cineva vroia să ştie unde sunt, mă suna şi mă întreba. Când nu dădea de mine începea să-şi facă griji. Am început încet-încet să devin îngrijorată de non-prezenţa permanent-conectată a celor anunţaţi totuşi drept “permanent-conectaţi”.

Când a apărut Google-ul totul a devenit extrem de uşor. Atât de uşor încât parcă nu mai ştiam să caut de una singură, am dezvoltat chiar şi ticuri ciudate în plin deşert şi fără wifi.

Web-ul 2.0 nu l-am înţeles de la început. De fapt nu-mi puteam imagina necunoscuţi “vorbind” între ei de vrute şi nevrute în jurul unor cafele virtuale. Nu “m-am băgat” de la început, am testat mai întâi conceptul şi … luată de curent am fost. Am început să pălăvrăgesc şi eu vrute şi nevrute cu perfect necunoscuţi, să simpatizez “virtual”, să socializez “virtual” devenind fără să-mi dau seama o ultra-conectată. Atât de virtual-conectată încât uneori consider mai valabile previziunile meteo de pe site-urile specializate decât vremea de afară. Odată m-a udat chiar leorca, chit că existau ceva semne prevestitoare sub forma unor nori graşi şi negri, am preferat totuşi să-i ignor spunându-mi că previziunea-i litera de lege.

Îmi dau seama că la fiecare trecere dintr-o eră “N”.0 într-un una nouă, “N+1″.0 se pierde totuşi câte ceva pe drum, desigur o pierdere nesemnificativă raportată la câştigul estimat şi că poate, la un moment dat, la o iteratie infinit superioară, ceea ce azi e considerat deja drept depăşit va redeveni din nou tendinţă. Sub o formă probabil diferită.

În acelaşi timp îmi spun că adaptabilitatea omului la mediu dispune de o flexibilitate dovedită ce-i va permite încă compensarea pierderilor într-un fel sau altul.

Dacă mi-aş putea permite o călătorie sinusoidală între plusurile şi minusurile introduse de noile curente aş putea poate dovedi negru pe alb că ceea ce numim azi evoluţie s-ar putea numi mâine involuţie. Sau poate mi-aş putea doar invalida teoria pierderilor între două intersecţii ale abcisei?

Aş fi interesată să cunosc şi alte păreri pe acest subiect. În ce fel ne va schimbă “web-ul semantic” comportamentele ? Care ne va fi compensarea? Există călătorie fără întoarcere posibilă?

Anunțuri

15 gânduri despre &8222;La fiecare trecere o pierdere ?&8221;

    • Nu, lucrurile „volueaza”. Am citit duminica trecuta (o fi important cand am citit?) despre omul hibrid si despre ce va putea partea „robotica” sa faca. Printre altele partea „robotica” va putea scrie in diferite stiluri si va putea critica diferitele stiluri. Cine vrea sa fie inlocuit de un robot? Eu una nu !

      Apreciază

  1. Ciudat, îmi place să tai morcovi, mai fin sau nu, funcție de preparatul ce urmează a fi gătit în … bucătăria proprie. Uneori chiar eu sunt cel care gătește și preparatul. Nu aș lăsa un robot sa facă asta, căci îmi place prea mult … gătitul!
    Nici pentru alte multe activități din gospodărie nu aș lăsa un robot.
    Dar în industrie, câtă a mai rămas, în muncile grele, da, acolo este rostul și rolul unui robot.
    Despre robotul care gândește, s-a mai scris, iar eu aș putea fi influențat de lecturile mele SF, așa că refuz ideea lui, cu toate implicațiile ce urmează. Prefer să gândim noi, oamenii!

    Apreciat de 1 persoană

      • Ne împărțim sarcinile. Iau eu corvoada ta, iar tu îmi dai în loc plăcerea mea, să tai morcovii! 😉

        Ce ne mai rmâne? să ghicim ce gândește robotul! Poate că vrea să devină om? (Vezi „Omul bicentenar” al lui Asimov)

        Apreciat de 1 persoană

  2. E bine cand ai de unde alege si cand poti delega 😉 Sunt insa anumite lucruri pe care eu n-as putea sa le deleghez nicicum. Un robt care sa scrie in locul meu? Care sa gandeasca in locul meu? Dar eu ma inse frecvent in privinta tendintelor , se poate ca „omul” sa se schimbe odata totul „out-soursat” . Am citit undeva ca homul hibrid va avea posibilitatea de a-si „updata” creierul. Ca deh, la cat il va folosi …

    Apreciază

    • Dacă nu mă înșel eu, avem unele organe bionice sau electronice,care se folosesc în medicina umană. Că nu am ajuns incă la creier, asta este adevărat, dar avem ochi, urechi, stimulatoare cardiace, … Update pentru creier nu-mi pare utopic, dacă vom avea creier artificial pentru uz uman! Că doar la computere o facem destul de frecvent.
      Dar nu mi-ar plăcea să gândească „el” în locul meu si nici să scrie!

      Apreciat de 1 persoană

      • Uneori îmi spun că suntem într-un ciclu perpetuu de evoluție, cu reîntoarcerea la natura mamă, și iar, și iar … Parcă Sodoma și Gomora au fost distruse de bomba atomică? Așa am auzit.

        Apreciază

      • Construim, reconstruim, ne ocupam … Nu stiam, ma documentez ,m-ai facut curioasa. In orice caz un creier ne-utilizat se atrofiaza. probabil ca se va gasi o solutie si la asta , alta solutie …

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s