Ciudate vremuri trăim…


Mă uitam deunăzi la o emisiune “extreme cheapskates” care povestea despre diferite persoane şi despre ale lor apucături un pic “decalate”.

Problema cu decalajul este că are diverse lecturi posibile în funcţie de referinţele fiecăruia. Şi problema cu decalajul mai este că uneori nu este. Decalat. Depinde de reperele fiecăruia cât de decalat este. Sau nu este.

Se prezenta de exemplu cazul unei tipe care nu mai folosea maşina de spălat de cinci ani şi asta nu pentru că era împuţită ci doar pentru că avea o imaginaţie un pic “mai altfel”. Găsise tipa asta un mod mai practic de a reutiliza materiile prime esenţiale. Tipa profita de duşul/baia zilnică pentru a-şi spala hainele în acelaşi timp. Nu se spăla îmbrăcată ci doar înmuia hainele odată cu ea şi, la sfârşitul băii/ duşului, le trăgea o frecare zdravănă cu clăbucul. Rămas.

Da, suntem în America anilor 2012, poate părea decalat dar e mai puţin rău decât multe altele.

Ştiu vremuri când făceam aproape la fel, apa caldă o încălzeam pe foc în oale mari, maşina de spălat era pericol public. Re-utilizam la maximum tot ce se putea reutiliza. Şi pe atunci nu era decalat. Toţi făceam, nu toţi spuneam cum făceam. Important era rezultatul.

Revenind la emisiunea cu pricina, un alt exemplu era tipul care desfăcea hârtia igienică “4 straturi” în două şi era teribil de încântat explicând că poate profita astfel de o lungime de două ori mai mare. Exemplul asta mi s-a părut decalat de-a binelea căci n-am găsit logica exactă din spatele gestului. De două ori mai lung dar şi de două ori mai subţire deci în final de două ori mai mult. Unde-i câştigul? Se vede treaba că tipul respectiv nu auzise încă de ziare. Mai au şi americanii ăştia multe de învăţat. Ghici de la cine? Ştiu, cerneală se ia… dar nu se vede.

Uneori este nevoie condiţii vitrege pentru a stimula creativitatea. Când condiţiile vitrege nu ţi se oferă pe tavă ţi le fabrici singur. Iată un mijloc la îndemâna tuturor pentru a-şi “gâdila” latura creativă. În definitiv, atunci când e vorba de supravieţuire omul reuşeşte să-şi găsească cele mai neaşteptate mijloace.

Apropo de creativitate – fiecare cu ce are şi când nu există, există stimuli. Exemple ?

” Jean-Paul Sartre : benzedrine, whisky, ţigări”

“Charles Baudelaire: haşiş”

“Paul Verlaine: absint – băutură interzisă , poate fi considerat că drog “

“Wiliam Faulkner : coniac, şi-a petrecut o mare parte din viaţă într-o stare de beţie (“beat mort”) – se poate considera că romanele sale au fost scrise mai degarba de alcool decât de spiritul autorului”

“Fréderic Beigbeder – haşiş, ecstasy, cocaină, vodka”

“Charles Bukowski: whisky, bere, ţigări”

“Nicolas Rey: Tranxène,Prozac, vin roşu, canabis, etc. Prieten bun cu Beigbeder”

“Françoise Sagan: morfină, whisky, cocaină, ţigări”

(Extrase din “Le Point”)

Unul din editorialele lui Patrick Besson propune mai în glumă mai în serios retragerea premiilor celor premiaţi şi punerea pe o listă “a exclude de la orice distinctie” a celorlalţi. Pe de o parte excludem sportivii dopaţi, pe de altă parte ce-ar fi poeţii fără inspiraţie?
Să inculpăm şi îndrăgostiţii ? Decalat sau nu?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s