Fără categorie

Arta detaliului anodin


Am ezitat la început, îl văzusem într-o listă lungă şi numele lui parcă îmi spunea ceva. Da, citisem ceva recenzii pe bloguri, un film quasi-erotic, un om gol în faţă tuturor, un om răscolit de goliciunea unor apucături greu de povestit. Am privit în jur, era încă lumină şi era încă linişte, se apropia de ora trei şi mai aveam câteva ore bune numai pentru mine.

“Ce mama naibii”, în definitiv nu sunt chiar atât de pudică. Am tras totuşi perdeaua albă şi fină, am tras şi draperia apoi am stins lumina. Afară ploua mărunt şi noaptea căzuse anticipând restul.

Am apăsat apoi butonul “play” şi m-am lăsat purtată fără pic de rezistenţă undeva într-o lume ascunsă, rotundă, senzuală, carnală, posesivă. Şoptită.

Omul părea serios, avea părul pieptănat cu grijă, spre spate, purta ochelari din când în când şi locuia un apartament mic dar „chic”, undeva într-o periferie de oraş. Avea un job în centru şi-şi petrecea timpul în faţa unui laptop negru. La prima vedere părea un om obişnuit ce-şi purta tristeţea de colo colo ascunzându-şi în spatele ei o pasiune transformată în viciu. Adictiv. Omul iubea sexul atât de mult şi atât de des încât devenise prizonierul propriilor fantasme. Fantasmele îl obligau să trăiască foarte puţin timp în afara lor, mereu excitat din te miri ce, o privire, un zâmbet, un cuvânt, o stare, un suflu. Povestea acestui om era redată artistic, un fel de pudoare ascunsă în spatele contrastelor voluntar accentuate. Omul era bolnav de sex şi asta se vedea pe faţa lui. S-ar fi putut lăsa în voia pasiunii ore în şir, zile în şir, nu putea însă, societatea în care trăia îl obliga să ia pauze forţate, metrou, job, gânduri multe, mici pauze, priviri triste, priviri roase de pasiune, o senzualitate transmisibilă, “evitaţi atingerea privirilor, e contagios”.

Filmul povestete erotic, scenele pasionale sunt multe şi sublim redate şi totuşi doar personaje secundare, accesorii vizuale utilizate pentru a redă suferinţă umană. Căci da, sexul poate durea şi subjuga. Ca orice lucru peste măsură, nu este recomandat. Sexul peste măsură degradează, strică, pietrifică, orbeşte.

Priveam fascinată secvenţele, una după alta, pasiunea devastatoare, viciul adictiv, neputinţa omului în faţă slăbiciunii şi intelegeam.

Acum văd lucrurile puţin altfel.

Aţi făcut vreodată sex cu privirea? Aţi privit vreodată un act sexual între două ocheade? Dacă veţi avea ocazia să urmăriţi secvenţa metroului de la începutul filmului vă veţi da seama că este că arta detaliului anodin la prima vedere o artă fină şi profundă.

Anunțuri
Standard

5 gânduri despre „Arta detaliului anodin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s