Meseria de soldat


Am fost învăţată să execut. Mai întâi părinţii ai apoi diverşii educatori şi educatoare şi într-un sfârşit „şefii” cu acte în regulă mi-au trasat diferitele etape. Mi se dădeau sarcini diverse, mi se trasau obiective, eu le executam. Uneori nu eram de acord cu direcţia şi atunci întrebam de ce, mi se răspundea de ce, uneori continuam să nu fiu de acord cu direcţia dar tot executam, asta mi-era meseria, soldat cu acte în regulă, tăceam şi executam încercând pe cât posibil să optimizez ordinea lucrurilor, să execut în funcţie de prioritate şi eficienta momentului, executam încercând să mă depăşesc pe mine în execuţie, să fiu executorul perfect, ireproşabil, soldăţelul aliniat în spatele dungii, dunga aceea ce despărţea „cei ce fixau regulile” de „cei ce le executau”.

Când a fost să fie vremea bocceluţei în spinare am fost nevoită să-mi depăşesc dunga. Colegii (francezi) îmi spuneau că port în mine modelul ierarhic al epocii comuniste. Trecerea de partea cealaltă a „dungii” n-a fost uşoară. Soldăţelul perfect nu putea exista fără ordine de sus, fără o rânduiala a lucrurilor şi fără anumite priorităţi. Soldăţelul perfect era debusolat de atâta libertate de execuţie, lipsa ordinelor „de sus” ii perturba teribil orice acţiune. Soldăţelul avea şi vârsta şi experienţa teoretic necesare, soldatelului îi lipsea însă practica. Odată cu trecerea timpului soldăţelul a învăţat insa regulile celor „dincolo de dungă” şi încet, încet, a reuşit să se descotorosească de tarele executorui perfect. Odată descoperită lumea de dincolo de dungă, soldăţelul n-a mai zărit linia orizontului, execuţia n-a abandonat-o, execuţia a îmbogăţit-o cu plăcerea creaţiei, imensitatea tuturor posibilităţilor. Soldăţelul perfect nu mai cerea aprobarea nimănui, testa şi rectifia dacă consideră necesar. Soldăţelul perfect era mai tot timpul înconjurat de oameni ce trecuseră de mult dincolo de dungă şi asta îl ajută teribil de mult.

Din „perfect adaptabil” soldăţelul tindea spre „extrem de flexibil”. Calea era lungă şi plină de obstacole dar scopul era nobil.

Din această cauza – şi nu dintr-un masochism prost mascat – continui să cred (încă) în jocul colaborativ, fără sistem ierarhic impus şi fără reguli venite de sus. Genul de joc in care lipsa regulilor din start” e singura” regula general valabila.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Meseria de soldat&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s