În acest moment precis tratez problema canalelor multiple şi posibil intersectate, şi nu, nu-i o glumă, chiar muncesc cu pasiune.
Ceea ce este însă amuzant este interferenţa neaşteptată între ceea ce (trebuie) să fac şi ceea ce chiar se petrece.
Scriam undeva cam aşa relative la “concursul cu pricina” :
Trebuie să recunosc că m-a binedispus ingeniozitatea participanţilor de a atrage comentarii. Nu sunt fan al principiului dar nu m-am putut abţine să nu zâmbesc. Cross-selling -ul să trăiască, de ce nu, dacă prinde ? I-am scris Danei pe blog c-o fi sttind ea ceva de-a propus cartea cu pricina pentru concursul de lenjerie.
Şi da, chiar am apreciat ingeniozitatea „cross selling-ului” cu pricina căci e fix domeniul la care eu ştiu să dau doar recomandări de toate felurile : „cum să” în cel mai frumos stil arhitectural posibil sau „cum să nu” că s-au fript alţii, dar doar atât căci spiritul meu comercial tinde spre un zero absolut”
Pe această tema : aş avea şi eu nevoie de o chestie care să boosteze tragă un şut in fund conceptul de pamflet metaforic dar încă n-am găsit ceva compatibil cu „principiile in vigoare”, ceva idei pe gratis ?
- concurs nu vreau să organizez căci n-am găsit încă criteriul ăla în faza cu principiile în vigoare
- la genul asta de principii nu sunt încă gata să renunţ
- româna este singura limba pe care o stăpânesc (cât de cât) in profunzime
Vă mulţumesc anticipat !
P.S. Varianta metaforica aici.
Blog discutabil 
[…] Câteva explicatii aici. […]
ApreciazăApreciază
Pe cuvant ca am sa ma gandesc. Numai ca metafora e mai greu de vandut. Sa vinzi o chestie ieftina cu o alta chestie ieftina, nu e chiar o filosofie. Imi vine sa cant, parafrazand: Ale tale, ale tale, scriituri criminale…
ApreciazăApreciază
😉 Sa stii ca (virgula) chiar m-ai dat gata cu ideea ta. Nu stiu cat de tare a prins dar a fost simpatica. Apoi ce sa zic, cum zici, se vinde mai greu „cuvantul doar dat de inteles” si umorul sugerat. Dar nu disper, nuuuu, „sunt sigura ca”
ApreciazăApreciază
Poate nu s-a inteles…Ale tale nu erau ieftine, de aceea mai greu cu ideile…:)
ApreciazăApreciază
😉 ca sa vezi, eu nu m-am gandit nici un moment 😉 dar acum m-ai pus pe ganduri 😉
ApreciazăApreciază
🙂 🙂 Aha, deci a trecut si pe la mine acelasi pititc…:)
ApreciazăApreciază
Păi, apropo de limba română, în limba asta verbul „a boosta” nu există 😛
Sigur, există „to boost” în engleză, dar de ce e nevoie să tragi de el ca să-l românizezi, nu e mai simplu şi mai corect, şi mai pe înţelesul tuturor să-l traduci, să zici „a sprijini”, sau „a susţine”, sau „a face reclamă”, sau „a contribui la dezvoltarea”… etc?
Nu pricep chestia asta, după cum, apropo de concursul de la care-ai pornit, nu pricep de ce zic unii „commenturi” în loc de comentarii… Şi muuuulte altele.
Chiar am ajuns să ne fie ruşine cu limba noastră, preferăm să apelăm la… barbarisme de soiul ăsta?
În plus, cineva cu talentul tău la scris ar trebui să evite cacofoniile, chiar şi în comentarii, fără să le spargă cu o „(virgulă)”. (De exemplu: Să ştii că m-ai dat într-adevăr gata cu ideea ta / Zău că m-ai dat gata cu ideea ta / Recunosc că m-ai dat gata cu ideea ta / Pe bune că m-ai dat gata cu ideea ta…. etc)
Sper să nu mi-o iei în nume de rău, parcă ziceai pe undeva că nu te deranjează criticile.
ApreciazăApreciază
Nu ma deranjeaza ca stiu de ce, fac zece chestii in acelasi timp si-n trei limbi diferite. De cand mi s-a spus ‘treci la subiect” am lasat virgulele de capul lor. Si da, greseala e omeneasca ca doar d’aia i-am propus Danei sa ma folosesc de abilitatile ei in ale gramaticii. Cu scuzele de rigoare, nu promit nimic caci scriu atunci cand imi vin ideile si, de pun o virgula in plus, risc sa le uit, ideile. Asa-i la varsta „aia”. Am evitat cacofonia intentionat asa, „pamfletic” zau ca habar n-am daca exista sau nu cuvantul dar ar merita.
ApreciazăApreciază
Dana se „adaptează” şi ea, îi place „commenturi” mai mult decât „comentarii” 😀
Dar, fireşte, nu e treaba mea, şi mă abţin de la alte comentarii 😛
ApreciazăApreciază
Nu, nu te abţine, avem nevoie de oameni care să ne tragă de mânecă atunci când suntem luaţi de val. Apropo de cuvinte inexistente in româna : citind-o pe Gabriela Adameşteanu am constatat o groază de cuvinte franţuzeşti în textele ele, „românizate” vreau să zic. Nu ştiu cât de existente sunt în limba română dar mi-am zis că e dovadă că nu e moartă. Limba.
ApreciazăApreciază
Limba romana are, din spatiul european cel putin, cea mai mare sansa sa devina o limba internationala. In timp fireste. Asta pentru ca are capacitatea cea mai mare de a se imbiba cu neologisme. Sau cel putin asa am invatat acum un secol, in anul I de facultate, la cursul de lingvistica. Pe mine nu ma deranjeaza „strainismele” in texte, daca servesc mai bine in crearea culorii pe care autorul a dorit-o. Nu ma afecteaza defel „commenturile”si, in ciuda faptului ca am predat limba romana la scoala, nu vreau sa devin, oricat l-as fi adorat de tare pe Pruteanu, obsedata de ea.
In ce ma priveste, am pledat mereu ( sau doar de la batranete) pentru viziunea de ansamblu a lucrurilor si a oamenilor si asupra oamenilor. Sunt mult mai buna ca unii si mult mai proasta ca altii. Dar, desi cad in mijloc, asta nu ma face buricul pamantului. Culmea!
O prietena scumpa a mea ma suna intr-o zi si, dupa ce stam la telefon o ora si ne terminam barfele si tigarile, la incheiere imi spun razand. „A, si stii ce? vezi ce faci cu afurisitul ala de perfect simplu din articolul X. Ma seaca”. Am ras si m-am dus sa il dreg.
ApreciazăApreciază
Eu eram omul detaliilor. Pana la varsta de (nu zic ca mi-e rusine) cautam nasturii in carul cu pietre. Cand am venit in Franta si a trebuit sa „ma integrez” am constatat ca gramatica mea perfecta si franceza invatata in scoala nu ma ajutau la mare lucru. Oamenii vorbeau stalcit. Dar stalcit rau. Si eu nu intelegeam nimic si ii luam pe engleza mea de balta care se potrivea perfect cu engleza lor de balta (macar eu aveam accentul). Si asa ne intelegeam cat de cat ca glumele nu le inteleg pe toate nici azi. Apoi m-au trimis la un curs de engleza (imi trebuia nivelul 4 ca deh ..) predat de niste anglofoni get beget care ne-au explicat ca spiritul lor celtic le dicteaza sa fie pragmatici, cu alte cuvinte, aplicat la lectia de engleza „nu mai stati sa faceti fraze perfect corecte, spuneti ce aveti de spus cu cuvintele voastre, corectitudinea va veni si ea”. Si asa am facut si acum am nivelul. S-a pus prea mult accentul pe gramatica la cursurile mele de engleza din Romania. Si de franceza de altfel, sunt atat de buna la gramatica limbii franceze incat ma intreaba colegii (francezi de bastina) cum se conjuga verbele. Deci, ce sa spun, m-au „modelat astia” sa fiu pragmatica si a trebuit sa supravietuiesc renuntand la unele „principii”. Mici detalii. Ar iesi un articol bun pe subiectul asta, nu?
ApreciazăApreciază
Chiar ar iesi. Il treci pe lista? Si ziceai ceva de un rol…ma omoara curiozitatea, dar nu ma pot concentra momentan pe asta. Am altele in cursa 🙂
ApreciazăApreciază
Pai nu e clar? Ar fi mai multe dar unul sigur cu dedicatie: Publicitatea, reclama, identificarea targetului (pardon, tintei), comunicarea, „imprastierea” (as fi spus buzz dar nu cred ca exista inca). L-am trecut pe lista, de multa vreme vroiam sa scriu despre.
ApreciazăApreciază
Silly me…nu ma gandisem. Probabil pentru ca, atunci cand vezi cum zboara piatra, nu mai stii daca ai avut sau nu idei bune. 🙂 Am uitat sa spun ca nu sunt chiar un monument de popularitate. 🙂
ApreciazăApreciază
Esti mult mai monument decat subsemnata crede-ma 😉 Daca ai reusit sa strangi douasutesicinzeci de comentarii la un concurs de lenjerii de pat asta dovedeste ca … Deci, ai un rol, cel putin unul.
ApreciazăApreciază
Lucrez intr-o banca. Sediu central. Asta ca explicatie 🙂 Da ok, imi asum rolul pentru ca te cred. Si pentru ca a fost o secunda, acum cateva ore in care aproape mi-au dat lacrimile si dupa aia ai venit tu cu un comentariu care mi le-a sters. Multumesc pentru asta.
Am sa plec acum de aici. Ma duc sa ling niste rani.
ApreciazăApreciază
Eu am invatat sa intorc si obrazul celalalt si apoi sa compar. Asta cand pot.
ApreciazăApreciază
Am uitat sa spun: nu ti-am raspuns la comentariu pentru ca am comentariile inchise la concursul ala, ca sa se duca lumea unde trebuie. Sau cel putin asa fusese ideea intiala, am aplicat-o dupa ce ai apucat sa scrii. ca sunt uituca. 🙂
ApreciazăApreciază
Nu trebuia raspuns. Eu am inteles si de ce si ideea in care ai facut-o mi-a facut „punte” cu mediul profesional si asta m-a amuzat.
ApreciazăApreciază