Detaliul ca argument?


Era vorba despre o bibliotecă privată cu cărţi-poeme, specializată în felul ei. Era vorba despre un tânăr fugitiv, 15 ani şi ceva, şi despre un alt tânăr mai puţin fugitiv şi mai mult sau mai puţin tânăr. Era vorba despre nişte fapte minuscule şi despre nişte detalii pline de însemnătate.

Când deodată au apărut două femei, una brunetă şi slabă cealaltă roşcată şi nu tocmai băţ, două femei care au cerut voie, cărora li s-a dat voie şi care au început mai apoi să privească cărţile cu interes, să numere cărţile în ordine alfabetică şi în funcţie de sex, să ia din când în când câte o mică pauză, să constate anumite lucruri, să privească din nou cu acelaşi interes, aceleaşi cărţi şi tot aşa mai departe până s-au săturat de numărat şi de admirat şi au cerut audienţă la „mai marii bibliotecii”, şi-au obţinut audienţa şi apoi şi-au înşirat păsurile : că-i discriminare în toată regula şi-n toate direcţiile, ca autorii bărbaţi sunt cu autori bărbaţi şi autori femei sunt cu autori femei dar de ce autorii bărbaţi sunt în primul rând şi autorii femei în al doilea? Că WC-ul e comun şi asta miroase a hărţuire, că câte şi mai câte până când „administratorul” a dat un contra-exemplu care a pus capăt plângerilor închizând gura femeilor cu două lacăte : unul negru şi slab şi celălalt nu chiar atât de negru şi nu chiar atât de slab. Administratorul, bărbat mai mult sau mai puţin tânăr, administratorul era atât de greu de definit încât chiar el încetase de multa vreme să se mai descrie. De un lucru era însă sigur administratorul : nu era de fapt nici atât bărbat şi nici atât de relativ pe cât părea.

Era vorba de fapt despre nişte detalii puse la lupă, genul acela de detalii cu care mi-aş dori să-mi încep toate dimineţile, indiferent de sex, vârstă, grosime sau culoare.

Şi spunând toate astea într-un altfel de fel (*) mă tot gândesc la detaliile pe care aş fi în stare să le transform într-un fel de personaj principal al unei zile ploioase de vară, punându-le la lupă doar atât cât să stârnesc interesul iubitorilor de detalii. Şi spunând toate astea într-un altfel de fel îmi dau seama că înainte de a mă întreba în fel şi chip toate tâmpenile de pe lume ar trebui să-mi dau seama că iubitorii de detalii se numără pe degetele unei mâini.

Să mă înşel oare?

(*) Ideea de origine: Haruki Murakami, Kafka sur le rivage

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s