Fără categorie

Nu mai roadeţi la principii !


Aş fi vrut să vă vorbesc despre afaceri dar nu pot pentru că habar nu am cu ce anume şi mai ales cum se mănîncă. În România mă refer.

Vorbeam deunăzi cu o prietenă care-mi spunea că ea e salariatul ideal „ad vitam aeternam”, că n-are stofă de patron, că n-are idei, relaţii, imaginaţie, priză la ce se caută, coş la ce nu se caută. Îmi spunea că există oameni şi oameni şi că ea îşi găsise de multă vreme categoria mănuşă.

Apoi din întâmplare am picat peste un articol (*) care spunea cam aşa, ”nu ştiu ce afacere să încep. Vreau ceva unic, ceva ce n-a mai văzut Buzăul meu. O afacere cu care să merg la sigur, nicidecum să mă tem că voi da faliment” şi mi s-a părut un pic cam pueril să crezi că există afacere fără riscuri.

După ce m-am gândit că e pueril să crezi că există afacere fără riscuri m-am gândit că poate e la fel de pueril să crezi că nu eşti făcut pentru afaceri. Sau poate că nu-i pueril nici una şi nici alta, că poate cel mai pueril e să-ţi pui doar întrebări stupide despre cât de puerilă e lumea.

În fine …

Mi-am adus aminte de antreprenorii din căminul de la Electronică de acum … hmmm… să ziceml ceva ani buni. Antreprenorii ăştia în faşă – ei nu ştiau pe vremea aia că sunt dar acum va pot garanta cu mâna pe inima ca erau – antreprenorii ăştia vindeau la început Pepsi contrafăcut – am umplut şi eu la sticle şi am dat şi restu’ (sic) – apoi vindeau blugi din Turcia, apoi nu mai vindeau decât lurcruri asamblate de propriile mânuţe – COBRA, televizoare & co, apoi vindeau numai lucruri făcute de propria mânuţa – proiecte la CID, DCE, SCE şi alte sigle din astea care mai de care mai fiţoase, apoi nu mai vindeau nici lucruri asamblate de propriile mânuţe si nici lucruri facute de propriile mânuţe, apoi se vindeau doar pe ei, la mai marii din domeniu.

Antreprenorii ăştia din căminul de la electronica de acum … ceva ani buni, au împânzit lumea, i-am întâlnit la NASA, Microsoft, Google, IBM , pe diverse posturi de televiziune, cărunţi dar cu idei, pe cont propriu şi bani mulţi, extrem de mulţi prin California, New York, Vancouver… , prin diverse centre de cercetare de renume mondial, cărunţi şi cu puţină burtică dar cu la fel de multe idei. Şi de fiecare dată când îi întâlneam regretam ruşinată că nu fusesem şi eu bună la altceva decât la umplut sticle de Pepsi contrafăcut şi la dat restu’. Pe vremea aceea, a Pepsi-ului contrafăcut şi a calculatoarelor COBRA, si eu eram ferm convinsă că sunt salariatul ideal „ad vitam aeternam” şi basta, si m-am apucat de principiul asta cu dinţii ani buni de zile până când au început să mă enerveze pe rând: nivele, ierarhiile, învârtitul în jurul cozii, diplomaţia lucrului inceput şi neterminat dar extrem de minuţios argumentat, umbrelele, paraşutele, avizele de tot soiul şi perfect contradictorii între ele, oamenii de tot felul într-o contradicţie zilnică cu ei înşişi, mici şefi, mari şefi, şefii pur şi simplu si de toate soiurile.

Şi când m-au enervat de n-am mai putut, m-am gândit că poate am fost la rândul meu puerilă când am crezut că un principiu ţine cât o viaţă de om. Acum caut să remediez situaţia dar nu ştiu încă cum.

(*) aici

Anunțuri
Standard

19 gânduri despre „Nu mai roadeţi la principii !

  1. Uite o idee de afacere. de fapt nu echiar afacere, e un fel de job. Am avut de scris la un moment dat un articol despre un site al unui fotograf. Omul avea condei , fotografiile erau chiar reusite, pe langa portofolii pusese foarte multe informatii despre fotografia de ocazie, prezenta povesti, mici filozofii de viata, chestii extrem de dragute. Chiar avea un pic de condei, daca il luai la bani marunti chiar peste medie. Numai ca din loc in loc, destul de des, avea erori de gramtica si punctuatie. Nu i-a spus nimeni sau nu ii pasa. Pe mine m-au deranjat la modul ca mi-a parut rau de el. Stii ce as visa? Unul din asta care sa ma angajeze sa ii corectez blogul. Iti place sa scrii? Scrie nene, dar lasa-ma sa finisez eu apoi din cratime.
    O alta facere au cei care intermediaza intre blogerii fomisti ( in care ma includ, ca sa fie clra si sa nu fie nimeni jignit) si advertiseri si care iau cel putin o treime din pretul final. Bani buni. Dar as fi in stare sa fac si eu aceasta intermediere? N-as fi. Asa ca tac si scriu pe doi lei.

    Apreciază

    • Eu te-as angaja ca am o groaza de greseli -;) si la a treia citire (si nu in diagonala) tot mai gasesc erori. Eu ma gandeam la o chestie care sa puna in prim plan continutul de calitate. Desigur, la inceput va fi „mocca” pana se creaza cititorii, apoi, odata cu traficul (ca ma gandeam la un blog colectiv daca intelegi unde bat) vor aparea si reclamele (desigur, nu orice caci calitatea cere calitate). Ma gandeam la 3-4 autori la inceput, pe domenii de predilectie. Articole unice (nepublicate in alta parte) de calitate. Domenii stabilite la inceput in functie de predilectia autorilor. E utopic?

      Apreciază

      • Nu e utopic deloc. Si eu ma gandeam la chestii din astea. Si ma tenteaza, mai ales ca nu am energie sa mai incep ceva singura. Numai ca…trebuie gasiti oameni care sa scrie bine si sa reuseasca sa acopere o nisa. Adica…stai sa vad cum sa spun: interesele lor sa se intrepatrunda undeva, sa aiba in comun si altceva in afara de scrisul de calitate. Si stiu ca si Cudi zicea ca s-ar baga si fata scrie bine de tot cand isi pune mintea.

        Apreciază

  2. De fapt, e adevarat. Nu stiu cum sa renunt la principiul ala. Ma agat de datorii, de siguranta, de X, de Y…cand am o energie cu care as putea sa daram muntii. Sitii cat pretuieste energia mea? Cam 200 de euro pe luna. Pe atat ma vand, per total.

    Apreciază

    • E mult? E putin ? Ca un al doilea job, in timpul liber, e ceva in plus. Eu scriu mocca 100% dar subiectele mi le aleg. Cred ca nu exista calea perfecta si nici contextul perfect, totul e ajustabil.

      Apreciază

    • Tu te-ai gandit la o nisa a ta? Eu scriu bine despre amorul orb si dragostea gheboasa, cu sau fara umor. Cata originalitate pe mine, nu? Mi-e teama numai sa nu ajung sa semana a Radu Constantinescu. Dar rau nu ar fi, ca ala e citit 🙂

      Apreciază

  3. Pe mine nu ma roade nimeni la principii. Eu nu am renuntat la ele, am renuntat la peste 1000 eur/luna ca sa mi le pastrez. Si nu am sa ma vand niciodata cu 200 eur/luna. Gresesc sau nu, doar timpul ne va lamuri.

    Apreciază

    • Exista unele principii, solide, la care nu se renunta. Exista insa si acele „pseudo-principii” (auto-limitari) de genul celor citate in articol. Consider ca fara pasiune viata e artificiala.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s