Fără categorie

Impactul bulei cu aerul


Eu am o părere extraordinar de bună despre mine, sunt frumoasă foc, deşteaptă foc, ştiu să port conversaţii în paralel şi perpedicular în acelaşi timp, detectez aroganţa şi o evit, anticipez schimburile de idei fade şi schimburile fade de idei, am replica potrivită pe vârful limbii, am un stil inimitabil, scot metaforele şi pamflete la comandă, scriu repede şi bine, sunt prietenă cu toată lumea, ştiu să tac, ştiu să perii în sensul creşterii, îmi place să mi se spună lucruri frumoase şi neadevărate, nu stau să despic firul în patru, iau lumea aşa cum mi se spune că este, mă îmbăt cu apă rece cât îmi e ziua de lungă şi de lată, dispun de un timp dilatabil, limitele mi-s infinite, vorbesc cinci limbi şi patru dialecte, scriu în toate sensurile şi mă adaptez oriunde şi la orice.

Mă defineşte modestia, mărinimia, exuberanţa lucrurilor aproape terminate, sunt pe placul tuturor, scriu în tendinţă, accept criticile, mă propun că exemplu de urmat, dau sfaturi, am o încredere oarbă în toată lumea, indiferent de sex, vârstă sau talent.

Eu am o părere extraordinar de bună despre mine, atât de extraordinară încât mă întreb dacă exist cu adevărat.

Revenind la realitate, ceea ce vroiam de fapt să spun în acest articol este că de foarte multe ori ni se întâmplă să trăim într-o bulă, să ne simţim buricul Pământului să ne imaginăm centrul Universului, geniul încă nedescoperit, talentul ascuns de ochii lumii, fiinţa capabilă de a da publicul pe spate la numai simpla pronunţare a numelui, omul mai presus de toţi ceilalti. Problema cu bula este că se sparge la impactul cu aerul şi abia atunci încep problemele căci diferenţa între ceea ce suntem şi ceea ce am vrea să fim este… cum să zic … dificil de explicat. Adevăratul „eu” este definit de impactul bulei cu aerul, de capacitatea de a discerne realitatea aerului de realitatea bulei şi a reacţiona în consecinţă fără a renunţa „by default”. Câteva exemple concrete trăite prin prisma diferitelor bule prin care m-am perindat?

Ei bine, cel mai dur a fost când am constatat că a avea bani „departe” e şi mai dur decât a nu avea bani „acasă”.

Sau atunci când ştiam o groază de lucruri dar nu le puteam exprima intr-un mod inteligibil. Am invatat sa vorbesc din semne si sa amestec limbile pe principiul ca „mesajul e rege” si ca „scopul scuza mijloacele” atâta vreme cât e … nobiL

A mai fost dur când aveam o impresie excelentă despre viitorul meu „scriitoricesc” într-atât de excelentă încât îmi făceam vise cum c-ar fi posibil să trăiesc numai din scris. N-a fost sa fie … Apoi am citit undeva de „boala degenerativă a tânarului autor” (*) şi m-am mulţumit să constat că poate am avut noroc că n-a fost să fie, cine ştie ce m-ar fi aşteptat? Stiu, strugurii sunt tare acrii…

La fiecare „ieşire forţată din bulă” a trebuit să-mi revizuiesc atitudinea şi să integrez aerul din afara bulei.  Până la următoarea bulă. Şi aşa mai departe până nu va mai fi să fie aer. Viaţa e un şir nesfârşit de bule într-un imens ocean de posibilităţi. 

(*) blogul Lorenei Lupu

 

Anunțuri
Standard

8 gânduri despre „Impactul bulei cu aerul

    • 😉 „Simteam” bula de ceva timp dar nu reuseam sa-i dau un nume … Am citit un articol relativ la o renuntare si l-am interpretat in felul meu tragand concluzia ca bula-i de vina. Nu de alta dar mi-a amintit de mine la o anume epoca in care visam cai verzi pe pereti.

      Apreciază

      • Ah, pai ala era un exemplu intins la extrem. Sunt bule de diferite tipuri si consistente. Ideea era ca impactul provoaca un pas inapoi inevitabil, gen, mirare, contemplare, interogare. Dar nu semnifica in mod sistematic abandonul. La cate suturi in fund suntem capabili sa incasam, unul in plus nu poate fi decat … unul in plus.

        Apreciază

  1. Lanţul bulelor în loc de lanţul coliviilor? 🙂

    Am fost o norocoasă, cred. N-am avut parte de prea multe bule, nici întregi şi nici sparte. În parte pentru că îmi plac oglinzile, în parte de lene. M-am mulţumit cu ce aveam la îndemână… Întrebarea e cât de departe m-ar fi putut duce o bulă înainte de a se sparge. 🙂

    Apreciază

    • Ai fost … realista. Nu stiu ce e mai bine : sa fii mai tot timpul in contact cu realitatea sau sa-ti permiti din cand in cand cate o mica „evadare” in imaginar, asa cat sa-ti umpli bateriile – daca ai nevoie, desigur…. Cat de departe …Conteaza?

      Apreciază

    • Da, constientizarea e legatura cu realitatea, impactul voit al bulei cu aerului. Nu cred ca exista bule care sa nu se sparga la un moment dat, presiunea realitatii este peste limitele acceptate de bule.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s