Vârsta obiectelor kitsch


Îmi aduc aminte de analizele literare din timpul şcolii . Căutam în spatele textului o lume ne-descoperită si fiecare găsea un altceva, „altceva”-ul lui. Fiecare isi găsea propria lume interpretată de sunetul cuvintelor. Comparam rezultatul la sfârşit, erau normal diferite. Nu ne criticam interpretările între noi, tot farmecul consta în nespus. În interpretare.

Dacă ar fi să se poată caracteriza o generaţie prin felul în care percepe lumea aş spune că fac parte din generaţia interpretărilor, a nespusului, a spusului mascat. Asta ar explică probabil de ce nu-mi plac nici manelele si nici multe altele din aceeaşi familie. Le percep ca pe nişte rechini culturali, paravane împotriva eu-lui adevărat, cortine prin faţă eu-ului altora. Mult prea superficiale pentru a mă defini , le percep ca pe o pantă spre decăderea morală. La început au fost manelele acum sunt multe altele. Texte si contexte, o lume de kitsch-uri pe lângă care treceam cu ochii închişi. La început mă incapatam să deschid ochii lumii dar mi s-a spus că-i lupta pierdută din start. Am început să grăbesc pasul şi să trec mai departe, imaginându-mi posibile ale lumi, „dincolo de” . Până când …

Nu demult s-a deschis un nou magazin voit kitsch şi m-am trezit că-l priveam cu mare interes, prezenta o multime de cutii metalice colorate, frumos aşezate, o groază de obiecte ce nu serveau practic la nimic altceva decât a fura privirea câteva minute şi a descreţi fruntea. M-am trezit deodată captivată de kitsch-ul voit kitsch descoperindu-i veleităţi de artă, era un fel de tot amestecat în cel mai haios mod cu putinţă, o grămadă de lucruri colorate, copii scumpe ale unei realităţi gri şi ieftine. M-am trezit analizând lumea „dincolo de kitsch” şi am găsit-o amuzantă, copilăroasă. Mă gândeam dacă senzaţia era datorată kitsh-ului voit kitsch si nu doar kitsch din întâmplare ? Nu am găsit încă răspuns, insa nespusul din spatele obiectelor voit kitsch m-a pus pe ganduri. Să fie arta kitsch-ului voit kitsch ? Să fie vârsta obiectelor kitsch ? Să fie vremea amintirilor cu mutră de obiecte kitsch ? Să fie altceva?

Nu am găsit însă nespusul manelelor …

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Vârsta obiectelor kitsch&8221;

  1. Nu obiectul pus în discuție dă nota generală ci reflectorul care aruncă lumină asupra lui. Poți avea un blog interesant pe subiecte banale sau chiar un blog interesant despre kitschuri, nu-i nici o problemă. Neînțelegând acest lucru, majoritatea sar să abordeze teme interesante și le ies… articole banale. 🙂

    Apreciază

  2. Perceptia kitsch-ului e legata de scara valorilor fiecaruia. Asa cred. De unde si mirarea mea in fata vitrinei cu lucruri voit kitsch. Probabil ca tocmai „voit kitsch-ul” a dat valoare obiectelor voit kitsch. Nu stiu in ce masura se poate aplica la bloguri. Este probabil sa aiba sanse. Ma intreb „ce inseamana un blog kitsch” in definitiv? Un blog cu texte banale? (cand spun „texte banale” nu ma refer la subiect ci la abordare) Un blog cu subiecte banale ? Eu una as tinde sa aleg prima varianta – ca si tine – pe principiul ca orice minuscul pus la lupa asa cum se cuvine poate deveni interesant. dar poate ma insel…

    Apreciază

  3. Simplul fapt că aduni kitschuri nu aduce vloare. Decât dacă o faci în mod conștient. De exemplu pentru că le recunoști sau identifici în mod corect.

    Să zicem că vezi un film și apoi scrii despre el pe blog. Calitatea articolului tău va depinde de un singur lucru: de tine. În particular, nu va depinde de cât de bun a fost filmul în cauză. De aia avem recenzii bune la filme proaste și recenzii proaste la filme bune. Pentru că de fapt nu depinde de film, ci de cel care-l recenzează.

    Apreciază

    • În loc să nu te mai iei după cel care le face. Pentru că, desigur, dacă te-ai fript cu o recenzie proastă înseamnă că toți recenzorii au afinități străine de ale tale și-n plus scriu prost. Mă întreb, dacă ai fi nimerit prima dată pe blogul lui Perfu, te-ai mai fi apucat de blogărit?

      PS: Îmi place tema curentă, mult mai faină și potrivită decât cealaltă.

      Apreciază

      • Da, si mie , am cautat ceva timp. Cine-i Perfu ? Bloggeritul imi permite sa ma exprim in scris, iar scrisul imi e vital. Nu cred ca m-ar influenta un blog sau altul. Cu recenziile insa e alta poveste, este vorba de perceptia asupra valorii ceea ce nu este transmisibil.

        Apreciază

      • Mbine, dar de citit citești bloguri personale? Că și acolo fix ca la recenzii: ține de percepția celui care scrie.

        Deși nu stă treaba chiar așa cu percepția. Sau consideri că nu există nici un fel de criterii obiective, independente de percepția unuia sau a altuia, care să poată da valoare unui lucru? Manelele pot fi la fel de artistice ca muzica unui compozitor clasic? De ce mai avem atunci premii sau concursuri literare? Ca să vedem cine a reușit să intuiască cât mai bine gusturile majorității oamenilor și să se plieze pe ele?

        Apreciază

      • De cand cu „arsura” nu mai iau in considerare decat parerea mea 😉 De citit citesc parerile celorlalti – din curiozitate. Dar atat . Mda, manelele si muzica clasica ? Grea intrebare… Cert este sunt -ele, manelele- o manifestare artistica. Apoi, ce sa zic, depinde de gusturi.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s