Scufundată in negru până la sprâncene


Mi s-a dat odată, nu demult, să aflu ce-i aia singurătate totală, tu cu tine în mijlocul unui „nulle part ailleurs” la mama naibii – zece mii şi ceva de km de locul de baştină. Locul avea şopârliţe multe pe toate cărările astfaltate şi neastfaltate, locul era construit pe baze ecologice pure „trăim din ceea ce producem”, locul era destinat reculegerii „aici nu bate unda, iar curentul bate doar programat”.

Locul era o oază la marginea savanei, undeva la vreo cinci ore de drum printr-un praf roşu şi peisaje verzi pe margine, o pauză de sfârşit de săptămâna neprogramată, un 4×4 dat cu împrumut de un francez pe care nu l-am cunoscut niciodată, nişte geamuri care nu se închideau bine că se şi deschideau. Locul era rupt de toţi şi de toate, locul avea apa caldă produsă de soare şi deja consumată de alţii, lumina locului nu era decât între ora opt şi ora zece seara şi începând cu cinci dimineaţa, nu mai mult de două ore.

Îmi aduc aminte de berea cu nume de „Nil” băută undeva la apusul soarelui pe o băncuţă de lemn cu faţa spre nişte animale pe care localnicii le numeau porci. Îmi aduc aminte de spuma berii şi de senzaţia din spatele spumei, acea alunecare în nimic undeva la marginea pământului. Îmi aduc aminte de mâncarea de orez alb, cu boabe fine lipite unul de altul, de sala de mese fără fete de masă, de cărările pline de şopârle într-un fel de du-te vino aleator, jocul de-a viaţa sau moartea. Îmi aduc aminte de patul cu baldachin, tifon împotriva ţânţarilor, de şopârlele de pe pereţi, tifon împotriva şopârlelor, îmi aduc aminte de telefonul Nokia fără semnal şi cu bateria aproape de zero. Îmi aduc aminte de ploaia fină şi caldă, de obloanele trase. Si imi mai aduc aminte de beznă. O beznă s-o tai cu cuţitul, îmi aduc aminte de cele şase ore de somn ratat, de bateria telefonului „spre zero absolut” de tifonul de deasupra capului, de şopârlele în spatele tifonului. Îmi aduc aminte de negrul din fata ochilor, ochi închişi, ochi deschişi, acelaşi negru, îmi aduc aminte de gândurile din spatele negrului „aşa o fi şi în mormânt ?”, îmi aduc aminte de momentul fatidic, bateria mobilului la nivelul zero, ploaia fină în spatele obloanelor, şnurul de legătură cu lumea, supapa de supravieţuire.

Îmi aduc aminte de ora cinci fără zece şi de prima zvâcnire a curentului, de zgomotele de deasupra ploii, de viaţă.

Vi s-a dat vreodată ocazia să fiţi doar voi cu voi? Cum v-a fost?

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Scufundată in negru până la sprâncene&8221;

  1. In departarile acelea ai putut observa cum soparlitele isi duc existenta, stapane pe bucatile lor de stanca si simtindu-se in largul lor. E ciudat sa intalnesti fiinte care se simt ca acasa in locuri in care tu esti stingher, incomod.

    Am avut si eu, undeva, un pat cu baldachin si cu tifon impotriva tantarilor. Problema mea a fost ca in momentul in care am vrut sa descriu patul, nu stiam cum se numeste protectia impotriva insectelor si probabil ca am folosit cuvantul „plasa”. Am aflat astazi cu bine despre definitia acelui obiect.

    Bezna absoluta te-a impiedicat sa dormi? Tifonul nu te reconforta indeajuns?

    Am fost si eu de cateva ori singura cu mine insami, spre exemplu cand m-am dus in gradina din spatele casei, voiam, chipurile, sa admir stelele, dar intunericul era atat de profund, incat dupa cateva minute incepusem sa ma concentrez numai la sunetele din jur, care imi pareau sa vesteasca vietati malefice, ba chiar, la un moment dat, faceam ipoteze despre posibilitatea de a vedea de-adevaratelea fantome…

    Apreciază

    • Despre viata soparlelor nu mi-a venit idea sa aprofundez, miscarea lor haotica imi creea o senzatie ciudata. In facultate la camin aveam gandaci si sobolani. La un moment dat o colega a intrat in baie fara sa aprinda lumina, cand a aprins-o i-a sarit in picioare un sobolan. A sarit si ea si, cand a aterizat …praf l-a facut. Mi s-a povestit doar si eu am generalizat la soparlitele alea. Mi- e groaza de negru, sunt claustrofoba.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s