Fără categorie

Supa de ceapă tipic franţuzească


Prima supă de ceapă, tipic franţuzească, prima supă de ceapă n-am sorbit-o la Paris. Prima supă de ceapă tipic franţuzească am sorbit-o în Kampala căţărată pe undeva pe la etajul douăzeci al unui hotel cu restaurant panoramic (cu rotire lentă) în compania unui coleg în pragul pensionarii. In lipsa de altceva am sorbit-o ascultăndu-mi colegul în pragul pensionării admonestând viaţa şi vieţuitorii pe un ton cinic-acrit.

Avea colegul asta – şi mai are încă (virgulă) că nu s-a pensionat nici până azi – , avea colegul asta un stil de a-ţi bloca ceapa tăiată fix pe mjlocul gâtului de nu-l întrecea nimeni şi nici nu cred că-l va putea vreodată întrece cineva căci nu cred că s-a născut încă omul care să aibă o silă mai mare de oameni ca cea degajată de colegul cu pricina .

Omul vorbea cu dispreţ total faţă de toţi şi de toate, eu încercam să rotunjesc puţin unghiurile şi nu reuşeam, îmi sorbeam ceapa cu supă cu tot încercând să nu-i dau apă la moară, îi arătăm oraşul, clădirile, luminile, schimbam vorba, el tot la dispreţ faţă de toţi şi de toate ajungea, eu trăgeam de supă cu brânză cu tot, îndesam până nu mai puteam, râgâiam, îmi ceream scuze, găseam un pretext, „mă absentam” câteva minute să-mi clătesc mâinile, ceapă puţea, cuvintele lui puţeau şi mai tare, reveneam, îi arătam oraşul, el tot cu dispreţul total faţă de toţi şi de toate rămânea, eu mă întrebam dacă fac parte si eu din tagma dispreţuiţilor, eu îmi răspundeam singură „fără doar şi poate” în aşteptarea felului numărul doi sala se umplea, oameni plecau, oameni veneau, colegul tot la supa de ceapă rămânea, răcită, fleşcăită, cu brânza întinsă, dispreţuită şi ea ca toţi alţii.

Din exterior părea o cină romantică, din interior era de fapt calvar. Aparenţele înşelau la greu…

De atunci n-am mai sorbit nici o supă de ceapă tipic franţuzească, mă leagă de ea o stare de dispreţ profund de toţi şi de toate.

Anunțuri
Standard

6 gânduri despre „Supa de ceapă tipic franţuzească

  1. Ce păcat! Ador supa de ceapă şi nu pentru că e vreo modă să mănânci asa ceva dacă vizitezi Franţa, de exemplu, ci pur şi simplu. Ceea ce asociezi tu prin vorbele de mai sus mi se pare trist şi nefericit, dar cred că asa as fi păţit şi eu dacă omul din fata mea mi-ar fi lăsat o impresie negativă mai puternică decat gustul perfect al mâncării. Cea mai bună supă de ceapă am mâncat-o in Montmartre, într-o dugheană, aproape de P-ţa Dalidei, servită de un bucătar negru tuci şi unde toaleta mi-a rămas întipărită în memorie ca ceva incredibil: era ca o debara pe colţ, in care intrai în dungă şi remarcai o chiuvetă ca de grădiniţă şi un closet la fel. Ar trebui să scriu toate aceste impresii şi după cum vezi..asocierile rămân, indiferent in ce parte se duc. Acasă mă mulţumesc cu supa de ceapă de la Bistro de’l Arte şi de la un restaurant inedit din Sibiu. Cred că am…”vorbit” cam mult despre o supă de ceapă, dar despre dispretul fată de oameni azi n-am chef sa zic mai nimic. Te pup…

    Apreciază

  2. Am văzut azi un reportaj la TV despre supa de ceapă şi mi-am amintit. Şi zău de nu m-am lins pe bot când povesteau cam cum se prepară. Şi mi-am amintit de colegul cu dispreţul total faţă de toţi şi de toate dar şi de vederea superbă a Kampalei. Zău de nu mi-aş fi dorit atunci o cină romantică, locul era perfect din păcatâ compania lasă mult de dorit. Da, Montmartre, e super, ador străduţele şi magazinele cu de toate. Îmi aduce aminte de cartierul de lângă gara Băneasa din Bucureşti. Studenţie unde eşti? Bine zici, sa vorbim doar de supa, de unde si titlul.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s