Fără categorie

Pe limba celorlalţi


Aş începe cu un adevăr : increderea se câştigă greu şi se pierde uşor. Si aş continua cu o întrebare : câte dintre erori îşi au originea în lipsa de tact … cultural ?

Vi s-a întâmplat vreodată să rataţi o afacere din cauza unui defazaj cultural cu cel din faţă? De genul : un gest greşit, un comportament deplasat, o interpretare greşită a unui gest sau a unui comportament ? Presupun că la baza, avem impresia că toată lumea funcţionează fix după aceleaşi reguli ca noi, cu aceasi semnificaţie nescrisa a gestului.

Astfel se pot explică criticile aspre la adresa gesturilor considerate drept deplasate sau prea reci şi distante ale noului patron străin propulsat la cârmele unei echipe .

Şi probabil că aşa se explică şi de ce unii ne privesc pieziş când le spunem ceea ce gândim, fără prea multe ocolişuri „diplomatice” şi de ce în acest caz suntem consideraţi prea direcţi deci „lipsiţi de experienţă”.

Şi de ce, într-un alt context cultural, diferit, ni se va cere să continuăm în stilul direct, atât de mult apreciat căci atât de eficient .

Este probabil şi explicaţia privirii piezişe la ne-întinderea mâinii pe post de semn de salut, considerată drept lipsă de politeţe şi reticenţă de colaborare.

Este probabil şi explicaţia privirii mirate a bărbatului din faţă  rămas fără cuvinte în faţa mâinii întinse pe neastepate de femeia din faţă lui – în ţara lui femeile nu strâng mâna barbatiilor. Şi probabil a dezamăgirii femeii , desconsiderate .

Aşa se explică de ce ai ratat coeziunea grupului de parteneri care te-au aşteptat 10 minute pentru a înceape reuniunea – cele 10 minute complet nesemnificative pentru tine, tu care ai obiceiul de a uită de întâlnirile planificate ?

Tot astfel se explică momentul de linişte creat când ai început să vorbeşti cu cel de lângă tine în mijlocul unui discurs şi tot aşa se explică si respingerea resimţită la sfârşitului proiectului tu respinsul odata cu proiectul, tu care obişnuieşti să nu te asculţi decât pe tine şi să vorbeşti în acelaşi timp cu alţii ?

Eroarea este umană în definitiv. Capacitatea de a intregra şi corecta traiectoria insa depinde de fiecare.

Dacă faceţi parte din cei care nu au putut anticipa înţelegerea comportamentului celui din faţă va trebui să va adaptaţi , într-un fel , începând prin a evita interpretările . O discuţie explicativă şi deschisă este ideală . Dacă firea nu va permite, căci poate prea mândră şi prea egocentrică, va trebui să includeţi probabilitatea unui eşec, dar, în acest caz, pagubele vor fi puse pe seama … lipsei de comunicare interculturală .

Dacă faceţi parte din cei deschişi la ajustări comportamentale – dar nu aţi dispus încă de o şansă de anticipare servită “pe tavă” , va sugerez să va construiţi şansă pe baza câtorva exemple (Inteligenţă culturală ) din care se poate învaţă câte ceva. Chiar dacă nu tot … Restul depinde de fiecare.

Am trăit pe propria piele şocuri culturale diverse fara sa realizez sensul anumitor remarci şi ţinta anumitor priviri. Învăţăturile le-am tras mult mai încolo, mult „prea încolo”. Privind înapoi cu regretul neiniţiatului îmi spun că omul cât trăieşte învaţă şi că greşeala specifică speciei, nu este o excepţie pur personală.

Sau mă înşel?

Din seria PsiCafeaua de marti.

Anunțuri
Standard

11 gânduri despre „Pe limba celorlalţi

  1. Pingback: let’s play (18) | psi-words

  2. Când te stabileşti într-un loc străin, fie şi ca patron, e indicat să afli care sunt obiceiurile locului şi să le respecţi. Ai numai de câştigat 🙂

    Când faci afaceri sau duci tratative cu oameni aparţinând altei culturi, dacă eşti într-adevăr un diplomat abil, te informezi în privinţa obiceiurilor specifice culturii respective. În epoca noastră, pentru asta nici nu e nevoie de cine ştie ce efort. 🙂

    Literatura SF speculează şi extrapolează astfel de lucruri şi le poate fi foarte utilă celor puşi în asemenea situaţii 🙂 A se vedea, de exemplu, „Dune” (Frank Herbert), unde un fremen (locuitor al unei planete deşert) scuipă pe masa sau (nu mai ştiu exact, am citit cartea acum 20 e ani) la picioarele noilor veniţi în lumea lui, în semn de respect – le oferă apa trupului său.

    Apreciază

    • Da, asa este. Noi am avut training pentru a intelege cultura africana. SI nu numai. AM inteles de ce suntem diferiti (roman, francez), si de ce noi romanii suntem mai apropiati ca stil de comunicare de africani. Este o experienta minunata. trebuie doar sa fii pregatit si deschis la alte culturi. Pentru mine intalnirea cu cei din COasta de Fildes a fost a experinta excelenta.

      Apreciază

  3. Buna! Tema propusa este de actualitate. Desi suntem liberi sa luam cu asalt lumea si noi am fost asaltati de ceva timp, personal am avut ceva probleme din momentul in care firma la care lucram in 2000 a inceput sa colaboreze cu elvetieni, nemti, francezi, indieni, canadieni si americani. Cumplit! Lumi diferite privind comportamentul corporatist si in viata. Pozitia lor de sefi de proiecte excludea ideea ca noi nu stim totul despre corporatii si politica lor comportamentala. Dupa ceva timp in care nu prea am descifrat cum ar trebui sa ma comport la intalnirile cu ei, si cum sefii nostrii mai „umblati” pareau ca nu baga de seama ca sunt probleme, am cumparat o carte despre acest subiect si m-am pus pe studiu. Singura. Altfel ma intrebam mereu de ce.., de ce.. si tot asa. Uneori gafele izvorate de nestiinta, pot fi uriase. Un sef de proiect indian m-a uimit cel mai tare. Apoi am inceput sa mai ies prin lume si sa observ „pe viu” lumea la ea acasa.

    Apreciază

    • Odata „picata” in diferentele astea culturale mi-am dat seama ca noi , romanii, vrem sa fim fix ca altii dar ca astia „altii” sunt fix diferiti din punct de vedere cultural. Cu alte cuvinte avem tendinta de a ne lua modele care sunt din punct de vedere cultural la polul opus, de unde si problema ca nu „ajungem sa tingem tinta”. Noi suntem prin definitie relationali, deschisi, latura umana are un rol important. Elvetienii si indienii sunt fix la puluri opuse. Am avut un training unde ni se dadeau exemple de incompatibiliate profunda care necesita interventii in urgenta : indieni si nemti : imposibil sa-i potrivesti. cat despre corporatii: se prefera in general un management local tocmai din cauza aspectului cultural.

      Apreciază

  4. acuma, se zice că atunci când începi, pregăteşti o negociere (orice întâlnire poate fi abordată astfel) este bine să ai informaţiile necesare. să le culegi. cum eu locuiesc în românia şi relaţiile mele profesionale sunt cu persoane de aceeaşi etnie, cam dificil să am erori culturale. totuşi, am trăit multă vreme printre saşi şi ştiu că în relaţiile cu ei există nişte legi ale discreţiei, ale rezervei şi politeţii la care ţin foarte mult. pe unele, culmea, le aplic şi eu, după atâţia ani. 🙂
    şi se mai spune că atunci când mergi la roma, trebuie să te comporţi ca un roman. 🙂

    Apreciază

    • Cred ca cel mai greu este sa constientizezi nevoia de a aborda interlocutorii in functie de modelul lor cultural si, desigur, intr-un context multi-cultural, sa „jonglezi” cu diferitele modele. Este important sa nu fii rigid si sa te poti adapta contextului, mi-e greu sa cred ca poti memoriza la infinit e nevoie de acea calitate enorma care se numeste adaptabilitate.

      Apreciază

  5. Nu m-am gândit niciodată la asta, poate pentru că lucrez în general cu clienți din România. Am și câțiva străini, colaborez cu ei de ani de zile si nu mi s-a părut niciodată că între noi există vreo barieră. Când lucrez cu clientul lângă mine întotdeauna îi spun ce fac, ce variante ar mai putea exista și îi cer tot timpul părerea. El este fascinat de felul în care lucrurile prin contur pe monitor și conversația pe alte teme se leagă ușor. Experiența m-a învățat să ghicesc oamenii și cred că în timp ce eu încerc să mă adaptez felului lor, același lucru fac și ei. Până la urmă, când vine vorba de colaborare, mai important este țelul final, decât felul cum trăiește fiecare acasă la el.

    Apreciază

    • Nu toate culturile focalizeaza pe obiectiv, la multi daca treci direct la „obiect” fara „prealabil” este considerat incorect, non – profesional. De foarte multe ori nu e „vizibil” decat prin lipsa rezultatului. Eu am suferit la inceput ca spuneam totul asa cum imi venea, vizam „scopul”. Francezii imbraca scopul in mii de vorbe „dulci” si diplomatice. Mi-a fost foarte greu sa „fabric” emailuri in care sa-i mangai in sensul firului de par pe toti, sa nu-i jignesc, sa nu-mi descopar jocul, sa nu trebuiasca sa ma justific, etc, etc.

      Apreciază

  6. …faptul că trăiesti intr-o lume pe care eu, cel putin, nu o pot adulmeca decat ca turist, cred că te face sa te adaptezi unor reguli nescrise dar folositoare in orice domeniu ai lucra. Mie, acum, îmi pare că avem la îndemână tot felul de informaţii despre orice situatie nouă care ar apărea in viata noastră. Nu pot uita, insă, momente ridicole ce le-am trăit datorită diferenţelor sociale şi nu numai, în care tineretea mea şi lipsa de experienţă, dar şi superficialitatea m-au pus pur şi simplu la colt. Acum măcar citesc despre subiectul care, cred eu, m-ar pune in dificultate. Nu ştiu dacă am fost chiar pe subiect, mi-e cam strain, dar mi-a fost ciuda ieri că am lipsit de la discutia cu tine desi citisem postarea.

    Apreciază

    • Da, omul cat traieste invata un mic sut in fund si-ti dai seama ca ai gresit. Pe noi ne-au „scolit” sa nu facem gafe culturale si … sa fim eficienti desigur. N-am lucrat cu prea multe culturi si cu cele cu care am lucrat a fost ok, ori ca nu erau diferente prea mari ori ca mi-s „adaptabila” . Sunt empatica si asta serveste. prin telefon este insa greu…

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s