Fără categorie

Dinamica cuielor


Sunt de părere că nimic nu-i bătut în cuie, că există o dinamică în tot ceea ce ne înconjoară. Există însă stări intermediare pe care, în virtutea obişnuinţei, le clasăm în funcţie de ceea ce am mai trăit cândva, de ceea ce am mai văzut cândva. Eu recunosc că clasific, nu mă pot împiedică, în pofida curentului moralizator care-mi şopteşte să nu clasific. Funcţionez pe baza de mulţimi. Mulţimi cu conţinut variabil pe principiul mai sus citat.

Cred că există cel puţin două feluri de oameni : cei care îşi imaginează o groază de lucruri şi cei care nu-şi imaginează nimic. Cei care îşi imaginează diverse chestii se împart la rândul lor în mai multe mici mulţimi de consistentă variabilă . Există cei care imaginează până nu mai pot să imagineze şi devin cu adevărat ceea ce nu sunt cu adevărat şi apoi regretă că au imaginat şi că trebuie să revină la realitate şi care se lupta mult şi bine să revină la realitate “nu, nu sunt buricul pământului, sunt doar undeva pe la marginea lui şi risc să alunec dacă mai visez cai verzi pe pereţi negri”.
Există şi cei care imaginează o groază de chestii improbabile la prima vedere dar care de atâta imaginat devin inevitabile. Genul ” sunt cel mai tare din parcare, până la proba contrarie. Şi, cum probele contrarii sunt interzise, .. Q.E.D)”.

Şi mai există şi cei care ştiu să-şi dozeze imaginaţia, cât trebuie şi când trebuie. Dar pe ăştia îi numeri pe degete.

Despre cei care nu-şi imaginează nimic nu pot să spun nimic pentru că nu-i înţeleg.

Mi-a fost dat să cunosc diverse personaje din diverse categorii. Eu una fac parte din prima submulţime a primei categorii. Inevitabil, altfel n-aş debita cu atâta uşurinţă atâtea filozofii de buzunar. Din a două subcategorie a primei mulţimi am întâlnit o groază de specimene, ceea ce m-a marcat, trebuie să recunosc. Să-i invidiez? Să le urez noroc? Păi cred că nici una nici altă că n-au nevoie. Am învăţat să-i integrez în pesiaj profitând în limita posibilului valurile create, uneori chiar poartă.

Nu ştiu de ce toată această analiză, mi-a venit aşa deodată cheful de a explică anumite lucruri, cu voce tare par mai clare.

Ieri am avut o “şedinţa telefonică” cu nişte tipi din Africa. Departe în Africa, undeva prin centrul ei. Linia telefonică era mizerabilă, tipii respectivi vorbeau de parcă erau la capătul Pământului (de ce parcă ?), cu un accent imposibil de reprodus şi eu trebuia să le analizez spusele. La început am încercat linia “etică raţională”. N-a mers. Începusem să devin paranoică de atâtea întrebări repetate la nesfârşit şi niciodată cu acelaşi răspunsuri. După douăzeci de minute am lăsat-o baltă, mi-am imaginat singură răspunsuri logice şi coherente pe care le-am notat conştiincioasă pe o foaie albă A4. Mi-am spus că oricum nu contează atât vreme cât totul e aleatoriu, de ce n-ar putea fi şi logica coerentă parte din aleatoriu?

Apoi am făcut sinteza foii A4 şi am trimis-o în Africa şi apoi m-am întrebat dacă tactica va prinde … Voi vedea poate zilele astea. M-am incadrat, cum s-ar spune in dinamica data de limita propriei multimi. Nereusind cu regulile intriseci am acceptat regulile altora.

Ceea ce vroiam să spun prin toate astea: creierul împarte, că vrei sau nu, el împarte. Am citit undeva că-i demonstrat ştiinţific. Dar când e să-şi depăşească limitele nimic nu-i imposibil. Important e impulsul. Si dinamica cuielor.

Apropo de cuie şi limite. Uneori sunt prea visătoare, atunci când cred că pot crea impulsuri. Din păcate „răul din lume se trage aproape dintotdeauna din ignoranţa, bunăvoinţa poate face la fel de rău că reaua-voinţă atunci când nu e „iluminată” . (*)

Ultimul “război” la care am participat a fost unul împotriva mediocrităţii şi prostiei. Este printre puţinele războaie la care particip fără regerete şi spun ceea ce cred. Am plecat din ţară din cauza unor mediocrii, am luat deja ceva şuturi în fund tot din cauza mentalităţii “cel cu gură mare câştigă”, acum spun fix ce am de spus. Atâta vreme cât nu-mi încalc principiile. Nu atac persoane, atac sisteme. Schimbarea nu cade hodoronc tronc, schimbarea este în noi …

(*) Camus, Pesta

Anunțuri
Standard

2 gânduri despre „Dinamica cuielor

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s