Fără categorie

Nu (mai) vreau maculatură !


Totul a pornit de la un “P.S”. o menţiune-detaliu pe care probabil că nici n-ar fi trebuit s-o specific acolo. Nu pentru că nu m-ar “roade” subiectul ci mai degrabă pentru că era pur şi simplu un detaliu pentru mine. Scopul participării mele la acel concurs era doar feedbackul şi vizibilitatea (da, recunosc si o asum). Am participat la concursul cu pricina pentru a “încerca” marea cu degetul, stilul frecvent şi tocmai de aceea am considerat concursul o oportunitate, aceeas de a avea un feedback. Textul cu pricina era scris mai demult, de o calitate stilistică de care un sunt mandra caci departe de a lăsa cititorul perplex. Ceea ce era pus în evidenţă acolo erau … doar ideile.

Desigur, subiectul “valoare” mă roade, da, de ceva vreme bună, de când cu toată maculatura produsă în blogosferă urmare a diverselor concursuri de diverse feluri  – şi când spun maculatură spun implicit “volum” . Articole multe de foarte multe ori de calitate “discutabilă”-  în accepţiunea mea, desigur.

Dar cine sunt eu să judec sistemele de valori ale oamenilor? Păi sunt cam absolut nimeni, sunt un lambda neglijabil într-o incompatibiliate deja dovedită cu sistemul de valori actual la nivel global in blogosfera românescă. Generalizez? Poate, dar intenţionat.
De când cu tona de şuturi în fund încasată la anumite concursuri m-am decis să-mi văd de ale mele ignorând “tendiţele valorii comune medii” .  Pentru ca … tot concurând în stânga şi in dreapta am tras concluzia că nu sunt compatibilă cu stilul cerut de “val”.
Pentru mine contează foarte mult stilul şi valoarea mesajului transmis. Pur si simplu nu pot face nimic să devin compatibilă cu cerinţele “la moda” – la cerinţele anumitor concursuri asta ar însemna prostituţie intelectuală de care eu fug că de râie. Nu supor mediocritatea – şi asta e un chestie … discutabilă, relativă – deci, nu suport mediocritatea, raportată la sistemul propriu de valori şi mi-e imposibil să mă cobor la un nivel pe care nu l-aş putea asuma.
Cu “câştigătorii” nu am nimic, cei pe care-l consider “maculatură” pur şi simplu nu-i citesc. Zic că ei, ”producătorii de maculatură”, nu au nici o vină că “stilul” lor e compatibil cu ceea ce se cere , ei “producătorii de maculatură” nu au nici o vină că ceea ce ştiu ei să producă se potriveşte manusa cu cerintele sistemului, este şansa lor pe care ei o “valorifica”. Au fost discuţii mai mult sau mai putin “voalate” pe grupul Superblog relativ la calitatea articolelor câştigătoare. Şi unii participanti erau direct vizate. „Ei” ştiu deci că produc maculatură. Întrebarea este : este moral? Cum moralitatea ţine de sistemul de referinţă ma invart in cerc…

Realitatea este ca ceea ce spun ei „producătorii de maculatură câştigători” la anumite concursuri şi felul în care o spun are “lipici” la cei ce „decid”si asta este tot ceea ce conteaza – in mod vizibil. Intrebarea ar fi : cu ce impact social ? Dar pe cine sa intereseze impactul social cand „scopul” este atins ?

În concursurile în care criteriul „nr de like-uri” contează , „ei” ştiu să facă “campanie marketing” . Altă incompatibiliate cu sistemul meu de valori : nu ader la felul in care „campania”este facută, de cele mai multe ori, pe principiul cerşitului de like-ul – ne urmăreşte oare mitul ţiganilor şi în virtual?

Criteriul numărul de vizualizări … e foarte relativ, extrem de “discutabil” . Un articol prost poate avea de trei ori mai mult trafic decât un articol ok (datorită buzz-ului negativ creat). Omul “intră” să vadă “minunea” şi contorul urcă. Asta nu e absolut deloc relevant vizavi de calitatea / valorea conţinutului. Dar pe cine sa intereseze cans „scopul” e atins?

ASTA E SISTEMUL.

Întrebarea pe care aş pune-o este : putem noi “poporul” – într-un fel sau altul să schimbăm sistemul, sa facem altfel de volume pentru a înclina balanţa în direcţia cealaltă?

Este sau nu o luptă cu morile de vânt? Ar trebui poate mai degraba schimbate „criteriile” pe baza cărora “valoarea” este masurată? Dar ce facem atunci cand obiectivele vizate sunt incompatibile cu criteriul „valoare”? Sa schimbăm obiectivele ?  Să schimbăm scopul ? Cu ce mijloace ?
Este o chestiune de mentalitate şi, cum bine zicea Brucan acum 25 de ani, … vom avea nevoie de decenii bune ca să ne-o schimbăm.

Oare ?

Eu zic totusi ca suntem pe drumul cel bun, am inceput sa ne punem intrebari si cum de calitatea intrebarii depinde calitatea raspunsului …

Anunțuri
Standard

7 gânduri despre „Nu (mai) vreau maculatură !

  1. psi zice:

    eu spun să ai răbdare, pentru că timpul le va cerne pe toate, o să vezi.
    în fond depinde de noi. cu cât vom fi mai mulţi cei care ne vom citi pentru calitate şi conţinut, cu atât mai repede îşi vor da seama cei care cer advertoriale şi concursuri, că vremea ieftinăturilor e pe ducă.

    şi am comentat acum la tine numai şi numai pentru că întotdeauna te-am găsit un partener de discuţii deschis şi chiar îţi apreciez scriitura. altfel, aceste subiecte, sincer, sunt departe de interesul meu. timpul meu este prea preţios, vremea când citeam zeci de articole doar pentru a susţine nişte oameni într-un concurs a trecut.

    Apreciază

    • Cum spui, cu câţi mai mulţi „contra” sistemului, cu atât mai bine. De unde necesitatea reacţiei. Intr-un fel sau altul, desigur. Nu se va mai scrie maculatură atunci când nimeni nu o va mai citi (utopic, nu?) Nu se va scrie maculatură când cel ce o produce se va simţi „pe lângă”. Nu se va mai produce maculatură când se vor „buzza-a” şi altfel de concursuri, acele concursuri existente dar „subterane”. Nu se va mai produce maculatură când vom fi educaţi să o identificăm şi să nu o mai propagăm mai departe drept valoare. Problema este … Cercul .. Cum să ieşim din el? Paşii mici şi siguri. ŞI iar ajungem la Brocan şi ale lui decenii. „Schimbarea epocii” are nevoie de declanşator. Iar declanşatorul sunt … noi. Multumesc pentru feed back. Stiu, tu „lupti” altfel.

      Apreciază

      • psi zice:

        sunt un om incomod pentru unii și îmi asum asta. 🙂
        totuși, am să-ți spun că previziunea lui brucan este una voit falsă. cei 25 de ani au trecut deja, fără schimbări notabile. suntem încă tributari ideii de „asistat social” şi de „să mi se dea” ori „să dea mei puţin, să ajungă la toată lumea”. în fond moştenirea noastră, de ţară cu o slabă acumulare de capital, coroborată cu ideea unui supraconsum de import (american) plus mentalitatea balcanică ne-au adus unde suntem…
        şi mă opresc înainte de a aluneca în alt subiect.

        în esenţă am putea crede că o astfel de gândire este una optimistă, dar e mai mult de atât. e conştiinţă şi conştientizare. ce laşi în colţul tău de virtual pentru vremea când cuvintele se vor opri? care este contribuţia fiecăruia la lumea aceasta? dacă ne punem suficient de des aceste întrebări… resutl va curge de la sine.

        Apreciază

      • Din pacate virtualul educa. Zic „din pacate” pentru ca este activitatea de baza a tineretului studios si pentru ca gasesti in virtual de toate cele. Si cand spun asta ma gandesc la responzabilizarea celor ce produc in virtual. Avem oare voie sa producem orice ? Ok, noi zicem ca nu citim ceea ce consideram maculatura dar altii citesc si considera asta valoare. Isi construiesc apoi modele si asa mai departe. Lantul slabiciunilor.

        Apreciază

  2. MM zice:

    De prin 2011 am primit cateva propuneri sa scriu advertoriale. Le-am refuzat pe toate pentru ca majoritatea impuneau un text scris deja si toate vroiau sa laud un produs fara sa-l fi incercat. Deci, lasa! Prefer sa scriu pentru cei cativa care zambesc dimineata la cafea cand imi citesc blogul…

    Apreciază

    • Eu am participat de câteva ori crezând că se poate accepta şi o scriitură în alt stil decât stilul „clasic” . N-a fost apreciat. Aşa că n-am mai participat. Problema cu „curentul” asta al advertorialelor este scăderea calitativă a scriiturilor. Cei ce scriu prost şi sunt raspaltiti au impresia că sunt buricul pământului, genii în ale literaturii creative şi continuă să scrie la fel, prost, şi mai prost, apoi ajung modele demne de urmat „e aţă de simplu încât orice muritor de rând e capabil” şi tot aşa, lanţul slăbiciunilor. E plină blogosfera de maculatură de genul asta.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s