Domnu’ director !


Când am terminat şcoala , acum 25 ani , managementul nu exista ca disciplină . Probabil pentru că se pleca de la premiza că ajungi manager numai odată ce ai trecut printre toate fazele , deci … vei avea tot timpul să înveţi la şcoală vieţii, inutil deci managementul ca şi disciplină.

După de 25 ani , managementul este o disciplină la modă , se produc manageri pe bandă rulantă , după 5 ani de studii oricine are voinţă , [inteligenţă] şi [bani] poate avea o diplomă de manager.

Ce a putut genera o asemenea schimbare structurală în cei 25 de ani care au trecut ? Unde este adevărul ? Există managerul perfect ?

Aş spune că adevărul este undeva la mijloc … Nu poţi pretinde că eşti « manager » odată ce ai părăsit băncile şcolii. Îţi lipseşte , cel puţin , experienţa în relaţiile umane. În afară, poate , de ştiinţele sociologice ( şi încă …) nici o şcoală , în afară de cea a vieţii , nu te învaţă cum poţi înţelege repede şi exact sentimentele umane şi cum le poţi folosi în avantajul scopului vizat. Asta pentru că omul este o creaţie complexă , dificil de anticipat la nivel comportamental.Este o chestiune de experinţă şi acumulare de eşecuri …

În acelaşi timp, să aştepţi să treci prin toate etapele că să fii sigur că ai dobândit un nivel suficient de cultură managerială , poate fi o mare pierdere . Atât pentru tine ca persoană pentru că ai ratat plăcerea impulsului creativ , cât şi pentru alţii pentru că au pierdut probabil o interesantă experienţă managerială .

Există managerul perfect ? N-aş putea afirma cu certitudine. Există stiluri manageriale, istoricul fiecăruia, compatibilitatea  şi contextul .

Printre factorii de analiză a unui stil mangerial aş cita : capacitatea de decizie, calitatea relaţiilor umane , capacitatea de a se adapta şi a (se) transforma, capacitatea de a se proiecta în viitor, creativitatea , inovaţia  forţa de propunere şi dinamizare, aspecte legate de partea administrativă şi organizaţională.

Există şi acel factor numit destin care face şi desface… Sunt cei care au ştiut că vor să fie manageri şi au care devenit – deci cei care au avut şansa de a face ceea ce ştiu să facă cu talent – şi cei care ştiau că nu vor să fie manager dar care au fost obligaţi să devină manageri – şi aici amintesc acea cultură – încă existenţa – care impune faza de management că etapă în parcursul de evoluţie profesională …

Nu există traseu trasat de la început , la îndemână fiecăruia să-şi adapteze traiectoria în funcţie de obiectivele proprii , mijloacele la dispoziţie şi valorile personale. Poate că unii vor fi nevoiţi să treacă prin compromisuri pentru a-şi atinge ţelul. Alţii vor găsi în compromis o situaţie comfortabila şi, în definitiv , acceptabilă. Alţii îşi vor descoperi un talent ascuns . Alţii nu vor face nici un efort , context servit pe tavă .

În final managementul est un « joc » în 3 : managerul , echipa , contextul general.

Nu se poate analiza un comportament scos din context : un manager cu comportament 100% administrativ care evoluează într-un context inovator necesitând proactivitate şi anticipaţie va fi perceput că fiind incompetent , prin lipsa lui de implicare , dinamică activităţii va fi încetinită, efortul de credibilitatea al echipei diminuat până la demotivare . Acelaşi manager ar putea excela într-un post pur administrativ.

Managerul inovator, leader prin naştere, creator de idei şi impuls inovator care reuşeşte să transforme în proactivi o echipa de reactivi este considerat perfect … pentru contextul în care evoluează şi care , din fericire i se potriveşte mănuşă. Acelaşi manager într-un post administrativ va fi foarte probabil considerat mediocru.

Ceea ce face diferenţa însă este capacitatea fiecăruia de a identifica că este omul potrivit , la locul potrivit şi … a acţiona în consecinţă . O problema de morală în definitiv .

Atâta vreme cât ecuaţia «ceea ce fac este în faza cu ce mi se cere fără să mă îndepărtez prea mult de la ce ştiu să fac şi în faza cu ce aş vrea să fac » este îndeplinită , angrenajul funcţioneză fără multe pierderi şi în câştigul fiecărui paticipant , manager sau echipier de baza.

Atunci însă când se constată o eroare de casting dar care , din diverse motive , de ordin personal sau conjunctural nu este remediată , modelul riscă să caleze , cu urmări uneori ireparabile. Asta este o încălcare a eticii profesionale

Într-o societate în care forma fără conţinut este o practică frecventă, în care se priveşte din ce în ce mai puţin dincolo de cuvinte, a avea un job cu titlu pompos reprezintă, pentru mulţi, o realizare importantă, o concretizare a unei anumite valori personale – reale sau nu, asezonat de o doză de respect generată de simplă pronunţare.

Curentul «managerilor de tot felul şi la tot pasul» insuflat de tendinţa de ascedenţă socială şi evidenţiere forţată, într-o societate în care «ori eşti manager, ori nu exişti » pare, dacă nu (încă) depăşit , în orice caz a convieţui într-o armonie perfectă cu noul val al « leadershipului».

Căci, dacă în traducere liberă – şi nu numai – managerul nu este nimic altceva decât un «simplu» gestionar de resurse de tipuri diverse (exprimat astfel şi-ar pierde 80% din interes), leaderul este asociat dinamicii creatoare, capacităţii de ai conduce, inspira şi influenţa pe ceilalţi.

Expus astfel (aproape) totul devine clar…

Se poate înţelege de ce un manipulator de marfă este vândut că « merchandising manager » , un şofer-distribuitor de marfă că « road-manager », un portar ca « door manager », o secretară drept «assistant manager », un gestionar de imprimante că «paper manager», etc.

În definitiv curentul constatat de « managerizare » a titlurilor posturilor poate fi interpretat ca o simplă strategie marketing de vânzare ale produselor de tip « job » în faza cu mentalitatea locală « titlul spune totul », o tentativă de atragere a oamenilor de calitate printr-o formă pompoasă cu conţinut uneori absent sau dezamăgitor, dar suficientă pentru efectul propulsator generat şi importanţa ataşată, falsă, dar eficace.

Nevoia de valorizare şi recunoaştere a « eu-ului » individual este normală, aplicarea practică diferă de la o societate la altă. Există o multitudine de modele culturale, cu scări de valori şi criterii de evaluare a reuşitei diverse, adaptate la context. Câteva exemple interesante :

Există societăţi în care titlurile joburilor focalizează pe axa creativă şi inventivă pentru atragerea interesaţilor…

o Ben & Jerry’s  propune salariaţilor să îşi aleagă singuri titlul propriului job … cu consecinţele de rigoare : “…that it now employs the “Grand Poobah of the Joy Gang” and the “Primal Ice Cream Therapist.”

o Apple propune posturi de “’Senior Armageddon Avoidance Engineer’”

… altele în care umorul social primează … şi valorizează …

o Manchester Council a propus la un moment dat un post de “Teenage Pregnancy Implementation Manager”.

o În UK, Lancashire, County Council propune interesaţilor posturi de “temporary part-time libraries North-West inter-library loan business unit administration assistant.”

… şi altele în care reperele solide sunt utilizate că baza de fidelizare.

o “Microsoft have Evangelists, which may sound like aggrandisement, but really is quite appropriate”

La îndemâna fiecăruia de a-şi construi şi alege jobul (cel mai aproape posibil de) cel ideal.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Domnu’ director !&8221;

    • Merge, de ce sa nu mearga, orice este posibil. Chestia asta cu tot felul de superlative tine de cultura. Am un coleg englez care mi-a explicat ca la ei sa fii „director” este un mare privilegiu de unde si necesitatea unei functii cu nume pompos. Nu depinde foarte tare ce anume faci depinde foarte tare cum te numeste. CU alte cuvinte „haina face omul si nu invers”

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s