Ahtiat după crize !


Să zicem că remarci o oarecare respingere generală a ceea ce nu ai început încă să faci. Ca orice individ curios să afle scopul şi utilitatea implicariii personale într-o activitate lambda, te vei întreba la un moment dat ce te-ar putea motiva să te avânti într-o lupta (pare-se) pierdută înainte de a începe ? Ce minune s-ar putea produce pe parcurs pentru a transformă un “ceva” nedorit din start într-un “ceva” indispensabil la sosire ?


Într-o lume ideală ti-ai putea spune că gramele de inteligenţă şi de ingeniozitate creativă cu care mama natură te-a înzestrat în dezavantajul sau în avantajul celorlalţi ar putea cântări mai mult sau mai puţin în modificarea percepţiei la sosire, producând o transformare structurală a utilităţii create între punctul de plecare şi linia de sosire. Şi spunând asta nu te-ai considera în nici un caz superior sau inferior celorlalţi ci ai aplica un simplu exerciţiu de deducere : “nu degeaba am fost ales să produc un “ceva”.

Din păcate însă, în cele mai multe cazuri lumea ideală este doar o himeră de adormit copii, cu greu. Din păcate însă, întrebările de la plecare îşi găsesc răspunsurile în temeri transformate încet – încet în certitudini şi re-confirmate la sosire.

Lumea nu este ideală, mecanismele ce o ţin pe linia de plutire sunt uzate iar uzura primează de multe ori în faţă inovaţiei. Când roţile încep să scârţâie azi una, mâine alta , roţile se vor unge unitar, una după alta. Dacă nu este suficient, se vor trage semnale de alarmă. Uneori nenumărate semnale de alarmă trase de nenumărate ori. Uneori degeaba. Atâta vreme cât vor există vâsle şi pălmaşi profesionişti se va avansa cu detaşarea nonşalanta a struţului în liniştea netedă din mormanul de nisip.

În ultima instanţa când mecanismele vor deveni rugină, se va decreta solemn o situaţie de criză. Se vor caută soluţii şi nu vinovaţi, căci greşeală este umană, instinctul de supravieţuire la fel – muştele de pe anumite căciuli – vor avea timp suficient pentru a trage semnalul de alarmă anticipând sfârşitul crizei, vinovaţii nu vor mai există, vor fi demult promovaţi.

Se va trata efectul în ordinea priorităţilor dictate de situaţia de criză. Se vor aplica pansamente pe ici pe colo evitând tăieturile prea adânci, acestea vor avea un tratament special, eventual mult timp după, eventual deloc.

Cauzele vor rămâne în lista de aşteptare şi de data asta.

Să zicem că în acest moment vei continua să remarci o oarecare respingere generală a ceea ce nu ai început încă să faci. Efectul l-ai simţit deja, criza anterioară l-a analizat cu vârf şi îndesat. Vei persistă însă să crezi că totul se va rezolva odată ce originea va fi identificată .

Te vei pune pe căutat avid origini evitând căderea în capcanele efectului transformat în cauză. Într-un final vei descoperi surprins că aproape mai nimeni nu mai construieşte soluţii, că aproape mai toţi construiesc cariere.

În rest, o logică banală între punctul A şi punctul B trasată în funcţie de scenarii contextuale. În rest un sfârşit de criză ce prevesteşte un nou început, un nou vârf de sinusoidă urmat de altă criză.

Între cele două puncte, o mulţime infinită de oameni avizi după crize.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Ahtiat după crize !&8221;

    • Păi tocmai ne zguduie de-a binelea dar unii au somnul adânc 😉 Sincer, am observat că unele societăţi funcţionează în mod nominal numai pe timp de criză. Desigur „normalitatate”, nominalul sunt concepte relative.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s